Inundatii din secolul XX

La inceputul secolului XX, Bahluiul inunda toata partea de jos a orasului

Intre anii 1911-1913 s-a efectuat o rectificare a albiei Bahluiului în zona municipiului Iaşi. Ca urmare a topirii zăpezilor din perioada de iarnă sau a ploilor torenţiale din perioada de vară, Bahluiul ieşea din matcă şi inunda partea de jos a oraşului (până la Fabrica de Ţigarete şi la Gara Iaşi), transformând-o într-o mlaştină. Nu existau diguri de protecţie care să elimine pericolul de inundaţii. Documentele de epocă amintesc de inundaţiile de proporţii din anii 1871 şi 1932 (ultima fiind descrisă în romanul "Turnuri sub apă" al lui Sandu Teleajen).

Secolul urmator aduce din nou in discutie "Navigabilitatea Prutului", printr-un articol semnat de Emanoil Manoliu, in ziarul "Opinia", din 16 octombrie 1929.
In 1946 se vehicula deja ideea infiintarii "Societatii de studii si prospectiuni Jijia-Baseu", al carui director, C. Ciulei, adresa o scrisoare primarului Iasului prin care era reluata "realizarea acelui frumos vis al redactorilor Regulamentului Organic din 1832". A fost ultima incercare de a convinge autoritatile vremii sa sprijine acest proiect pe care "imprejurarile istorice" l-au impiedicat.

In anii '60-'70, sub coordonarea primarului Ioan Manciuc se fac lucrari de regularizare a albiei raului Bahlui, pentru a salva de inundatii cartierele Dacia, Alexandru cel Bun sau Mircea cel Batran. Apar primele diguri de protectie, in cadrul a 13 lucrari hidrotehnice complexe (aparare contra inundatiilor, irigatii, piscicultura, alimentari cu apa industriala).

Mai tirziu, in anii '80, se discuta din nou despre Bahluiul navigabil. Specialistii Ministerului Mediului elaboreaza un proiect, dar conducerea tarii nu il considera prioritar. Proiectul prevedea indreptarea cursului sinuos al Bahluiului intre localitatea Letcani si municipiul Iasi, in zona strazii Cicoarei, prin crearea unui canal Letcani-Iasi, prin care sa se redea municipalitatii citeva zeci de hectare de teren.